duminică, 6 decembrie 2009

vine Craciunul...

20:23. Duminica. cea mai anapoda zi din saptamana. cel putin atunci cand stii ca luni urmeaza sa dai ochii cu Gruescu si nu-ti iese piesa la dirijat. si ca si cum nu e de ajuns ca ma macina grijile pt scoala, din Cismigiu se aude Hrusca. Hrusca, care are 1000 de efecte pe voce si acum colindele suna ca 50 de oameni care vorbesc unul peste altul. frumos, n-am ce zice. e greu sa te mobilizezi si sa faci ce e de facut cu 2 saptamani inainte de vacanta. 

intr-o alta ordine de idei (pe aceeasi tema) ieri am avut de cantat in mall. si ca si cum nu e suficient de neplacut sa canti intr-un loc public unde lumea vine sa faca orice altceva in afara de ascultat colinde, responsabilii cu muzica din mall, au decis ca e mai interesant sa suprapuna 2 genuri complet diferite, decat sa opreasca jumatate de ora "arta" care duduia in difuzoare. asa ca, da-i coristule si rupe-ti plamanii urland "leru-i ler", ca sigur intra lumea in atmosfera craciunului.

cam atat am avut de zis. plictiseala mare. ma uit la Charlotte’s Web. vreau si eu un paianjen vorbitor...:-<

joi, 3 decembrie 2009

"ce faci in seara asta?"

o intrebare simpla la care de cele mai multe ori raspund cu: "...nimic...?". asa a fost si marti. si dupa luni intregi in care dupa "nimic"-ul meu urma un.."ah, ok", marti a urmat : "vrei sa mergi in vama?"  you can imagine my reaction... eram mai mult decat placut surprinsa si entuziasmata. aproape ca nu credeam ca o sa mai prind vremuri in care sa fac lucruri nebunesti asa fara plan. in fine...am fost nitel sceptica pana in momentul in care am urcat in masina. a fost cel mai lung drum spre mare. 5 insi intr-un matiz. imagine that... imi simteam buca stanga impunsa cu 'nspe mii de ace. dar in fine, detaliile tehnice conteaza mai putin. important e ca am ras, am jucat jocu ala in care iei o sfoara (sau siretul de la baschetii mei) o invarti pe maini, faci un model, vine vecinu, o ia de punctele "x" si..tot "X" si face un alt model si dupa trei schimbari te poticnesti. sau poate ni s-a intamplat numai noua...(app stie cineva sa ma invete sa-l  termin?:D), am spus bancuri, momente jenibile din viata (mea), small talk-uri despre te miri ce. it was refreshing. 

momente memorabile:

- am depasit un convoi militar (care se intorcea de la parada de 1 decembrie) de 3 ori (acelasi convoi de 3 ori:)) ).

-am trecut dunarea de 3 ori (toata lumea o trece de 3 ori in drum spre mare, dar nu toata lumea are norocul de a-l avea pe zghib, si farmecul lui aparte, ca  ghid turistic)

-am asteptat soarele care nu se indura sa rasara [ vedeam in paralel luna (plina, rotunda, usor creepy), in stanga si rasaritul (in nuante de roz-ciclam-mov-violet-portocaliu) in dreapta].

-am vazut cum se face un graffiti (cum se face, cum se strica, cum se face altul peste :)) )

-am asistat la lupta tastaturilor

-am ametit un caine (prin puterea mintii =)) )

-am baut un ceai in constanta

-am stat tot drumul de intoarcere cu fundul intr-o bomboana cu vodka

-am dormit cu nesimtire (dar incercam sa ma prefac ca sunt treaza)

-am...facut mai multe dar memoria imi joaca feste (again) 

mi-am dat seama marti seara cat de batrana m-am simtit in ultima vreme. in consecinta am decis sa intru in programul de "5 steps to feeling alive". nu stiu care sunt aia si nu asta conteaza. important e ca eu am decis sa fie 5 si dupa ce o sa cred eu ca a functionat, o sa aleg din x lucruri pe care le-am facut in tot timpul asta, 5 mai de doamne-ajuta pe care sa le postez si aici, in scop pur caritabil (salvarea omenirii, of course).

pana atunci, ma duc sa ma rafuiesc c-o acadea!


miercuri, 25 noiembrie 2009

ai grija ce-ti doresti...

busy bee. in ultima vreme am tot avut cate ceva de facut. mai interesant, mai distractiv, mai obositor, mai plictisitor, mai benevol sau din obligatie...detalii. cert e ca nu mi-am mai facut timp sa astern ceva pe...sa-i spunem "hartie". nu s-au intamplat lucruri iesite din comun dar unele meritau la momentul respectiv mai multa atentie din partea mea. in fine, una peste alta, am fost la Suceava. foarte frumos. oras maricel, nu foarte difetit de alte orase maricele din restul tarii, nu extraordinar de curat (Sibiul bate tot), dar nici nu se compara cu mandra capitala. de vizitat nu am vizitat nimic din ce-mi oferea zona pt ca, in ciuda opiniei majoritatii, eu cred ca mai intai te indragostesti de oameni si apoi de priveliste. si de lucrul asta m-am asigurat. am avut parte de distractie, voie buna si prietenie, mai mult decat in orice alt loc am mai fost. oameni calzi, cu bun simti, cu chef de viata si muzica buna. am dansat, am cantat, am dansat, am baut si am dansat din nou. si de la atata dans...nici macar nu am reusit sa ma ametesc. am reusit in schimb sa ma destind, sa uit de toate probleme, de faptul ca prietenii sunt din ce in ce mai rari, sa uit ca facultatea imi mananca zilele, una cate una, ca vecinul renoveaza si pe langa sunetul mirific al bormasinii in zorii diminetii, a reusit sa faca o gaura in peretele comun de la baie, gaura care ne-a umplut casa de praf si ce alte lucruri se mai gasesc in ziduri:)). m-am simtit din nou tanara si plina de viata. bucurestiul ma oboseste mai tare decat credeam. ma face la psihic. suceava in schimb, m-a epuizat fizic. am dormit in diecare noapte (sau dimineata) ca un bebelus. la intoarcere am luat trenul (deci, la dus ne-am rasfatat intr-un autobuz). cea mai proasta alegere. mai nou, compartimentele sunt de 8 locuri (ca si cum 6 nu erau de ajuns..8-|) si am stat ca sardinele mai mult de jumatate din drum. imagineaza-ti 8 oameni incercand sa doarma/se uite la film/asculte muzica/manance in acelasi compartiment imputit. a fost horror. (!!!) oricum, multumim mai-marilor ca am ajuns tefere acasa (unde mai nou nu avem gaze la bucatarie. din lac in put). ca de obicei m-am pierdut in amanunte si nu siut daca ce am scris are logica 'au ba, dar nu mai conteaza pt ca oricum imi e mult prea lene sa recitesc si sa corectez asa ca...descurca-te:D!

intr-o alta ordine de idei,  poate te intrebai care-i treaba cu titlul...  pai, treba-i cam asa: ai grija ce-ti doresti ca se poate indeplini!-zice o vorba din batrani. ei bine, eu nu prea am grija ce-mi doresc. cam...niciodata. si ajung in situatii din care nu stiu cum sa ies, sau din care nu stiu daca vreau sa ies, si chiar daca as stii si cum si daca da sau ba, stric ceva din ce-am avut. pe scurt: cunoscut tip nou. tip nou mai mare ca mine. placut de el. aparent si el de mine. discutat de cateva ori, bla bla, bla bla. discutii strict amicale, si azi, hop-top, da-i cu sarutat si cu tentative de pus mana pe ici pe colo. aaaa!!! lumea nu mai e asa cum o stiam eu. sigur, suntem adulti si nu mai avem nevoie de joculete naive ca sa ne aratam intentiile, dar totusi, ce s-a intamplat cu baiatul grijuliu cu care m-am cunoscut si de cand tatele sunt noua mea fata?!?! whatever... nu stiu ce anume a fost gresit: faptul ca el merge mai repede decat ma asteptam, sau poate faptul ca eu sunt mai pudica decat credeam. nu e subiect de dezbatut  profund, asa ca... o sa las timpul sa ma invete ce-i mai bine. pana atunci, O bucata Mare de TUPEU si poate niste Curaj pt domnisoara, va rog.

pazea! incepe viata...

marți, 10 noiembrie 2009

n-am gasit (titlu)

sunt de coma. 

e a 3-a oara cand postez intr-o noapte. dar ce sa-i faci...eu vad chestiii interesante, citesc lucruri ciudate si apoi, imi vine sa vorbesc...dar cu cine?..fetele dorm...eu nu am somn..ca asa, as vorbi in vis, dar daca nu e somn, nu e. si gata. si cu toate astea, nu am nimic de spus. adica de data asta, chiar nimic. doar ca eu, te cunosc mai bine decat vrei tu sa recunosti, te enervez mai putin decat sustii, si iti plac mai mult decat vrei sa arati. cu toate astea, in momentul de fata, eu stau singura in fata pc-ului si incerc o reusita (care e din start o ne-reusita)..eu macar am incercat.

ma plictisesc teribil. viata mi se pare fada si lipsita de provocari (din alea misto vreau sa zic). si mi se mai pare ca negrul este supraestimat. orice fel de negru. si apoi, cine e de vina ca eu ma plictisesc?? in mod evident nu eu... (ar fi practic imposibil ca eu sa fiu de vina pt ceva ce nu iese bine in viata mea8-|). cred ca o sa dau vina pe vecinul de la 8...care imi ignora constant salutul. cred ca e singurul din bloc care nu ma saluta. restul ma iubesc....sau cel putin asa arata. si nici macar nu-mi place de el...in fine, nu pot sa zic ca l-am vazut...dar am auzit o discutie tampita intre el si ea si de acolo am dedus ca nu are cum sa-mi placa de un tip care poate sa primeasca atat de multe insulte pe secunda fara sa riposteze. daca maine ma saluta, am gasit un motiv pt care sa ma trezesc poimaine. daca nu, nu. sper totusi sa-l recunosc si la un alt etaj...nu pot sa ma invart toata ziua pe la 8...




revelatie

ti s-a intamplat vre-o data sa crezi ca ai toate raspunsurile? sa crezi ca dupa ce ai citit o carte, ai vazut un film sau ai purtat o conversatie, totul iti este mai clar? ei bine, mie tocmai mi s-a intamplat. pt a 1000-a oara. si sincer, nu-mi dau seama de ce ma incapatanez sa cred ca raspunsurile cele mai dificile isi croiesc calea prin intermediul filmelor de duzina (sau nu), cand in realitate, doar pt ca un anume subiect ma atinge mai tandru la corason, nu inseaman ca are radacini adevarate in mine. in fine...nu stiu daca ma fac inteleasa. ideea e ca, a intrat genericul, iar eu deja ma simteam mai bine. fara vre-o legatura intre actiunea filmului si problema mea, fara un "happy end"... pur si simplu...  stupid. 

si da, eu am o problema. nu vroiam sa recunosc. m-am dat de gol. asta e. 

verifica-mi-as blogul

trebuie sa spun, n-am cum sa nu spun, ca sunt (probabil stiai deja) o deosebita. o deosebita atat de deosebita incat, intrebata de ce n-am mai scris nimic (evident cineva crede ca am talent, sau cel putin gaseste umor intre randurile mele)..<-iar ma pierd in amanunte...8-| tipic..., realizez ca tentativele mele de deschidere a contului esueaza una cate una. imi uitasem tot. de la adresa de mail cu care facusem contul, la parola, la ...adresa de acasa si nr de la interfon. glumesc. cum as putea sa-mi uit originile campenesti:)). anyway...fac cum fac..trec cateva zile si iata-ma din nou in fata PC-ului hotarata sa scriu. si cu cea mai mare lejeritate, tastez id-ul tastez parola...si tadaaaaaaaaaa!! works like a charm. sa inteleg ca astrele, spiritele...sau oricine ar fi sus acolo si are grija de noi, muritorii, nu au vrut ca eu sa scriu in ziua respectiva. si zic: ok! I can take a hint. dar azi...azi, sa scriu?...pun ochii de catelus parasit, ma uit la tavan si intreb spasita pe mai marii universului: azi e in regula sa scriu sau v-am prins in pauza de tigare:))? 

eh, trecand peste uriasa introducere, iata-ma din nou prezenta la datorie, dorinca sa impartasesc lumii bucuriile si necazurile mele. pentru inceput, cu bucuriile o lasam mai moale (sa nu ne pice greu la stomac),ne pastram pt "sarbatorile de iarna" (e un copil la tv, intr-o reclama, care ma streseaza intens cu sarbatorile astea). necazuri...nici d'astea n-am. de ce sa maniez "mai marii", dar una peste alta, oscilez intre o stare de miserupism total si o stare de blegeala cronica. rare ori mai intervine un zambet sincer sau o stare de bine (se intampla de obicei cand dorm sau cand...visez -a se citi "daydreaming"). de mai bine de-o saptamana ma necajeste o raceala nesuferita. m-am tratat cu polen si miere, ceai cu miere si lamaie, coldrex cu miere si lamaie, miere si lamaie cu miere si lamaie :)). nu trece! ma mai lasa cate-o zi...apuc sa ma bucur nitel si hop! iar apare... sper ca pana maine seara situatia sa se imbunatateasca vizibil. am planuri mari pt a doua jumatate a saptamanii :D. nu stiu inca, care sunt, dar stiu sigur ca sunt mari.

intr-o alta ordine de idei, ca sa n-o mai lungesc aiurea, dedic aceasta minunata scriere verisoarei mele scumpe si prea-mult-iubite (nush daca asa se scrie...). (pt cine se intreaba, am mai multe, dar numai una e prea-mult-iubita :)) ). var'mea, sa ne creasca mare. ce?...nu stiu. dar mare sa fie:))

 

vineri, 9 ianuarie 2009

salata de ton si muzica buna sau...de ce e lumea idioata?

am deschis fereasta de editare..si inca nu m-am hotarat: sa fiu pozitiva si sa va spun cat de buna e salata mea de ton si cat ma relaxeaza muzica mea. muzica mea pe care altii n-o inteleg. sau... sa insir aici nemultumirile mele fata de societate?!?
ei bine, nush...poate ca nu trebuie sa scriu despre nici una. una peste alta recitind, in cautarea greselilor de ortografie, mi-am dat seama cat de egocentrista sunt azi. :)) totul se rezuma la "meu, mea, mele". ei bine...in viata MEA exista mai multe principii (probabil idioate si ele) dupa care incerc sa ma ghidez. insa, niciodata lucrurile nu par sa iasa asa cum as vrea eu. ba sunt inteleasa gresit (caz fericit) ba, mai rau... fac ceva care sa deranjeze pe cei din jur. si toate astea dupa ce eu stau si ma gandesc la aproape fiecare miscare. aparent, orice as face nemultumeste pe cineva. si cineva asta, stau eu si ma intreb, chiar socoteste fiecare cuvant pe care-l spune, chiar crede ca el/ea nu zice niciodata nimic aiurea, sau foarte gresit fata de mine? tot eu imi raspund ca...lumea probabil functioneaza dupa niste reguli mult mai simple decat cele din capul meu "complicat".
cel mai simplu, e sa iti vezi interesu, si atunci cand ai treaba importanta cu un om, sa-ncepi sa-i canti in struna, sa rezolvi problema si apoi, sa-l bagi iar in lista de "ignore". si uite asa, scapi de toate problemele cotidiene. cam astea au fost sfaturile pe care le-am primit in ultima vreme. si acum te intreb, prietene drag (pt ca probabil doar prietenii imi vor citi aberatiile:)) ), ti-ar placea sa fii tu in pielea acelui om? te-ai simti ok sa te "intreb de sanatate" doar atunci cand am nevoie de tine? ei bine, atunci renunta sa-mi mai dai sfaturi inutilizabile si mai bine da-mi un umar pe care sa-mi sprijin capul, de cate ori am nevoie.
cam asta despre starea mea de vineri seara.
deprimant e sa n-ai ... idee despre ce vorbesti =)) good one!! =))

ca( )sa vezi ce chestie

in fond si la urma urmei, ce conteaza daca primul meu blog a fost sau nu reusit? l-am schimbat. ete-asa. ca sa am si eu libertate de exprimare :)) (cine stie...stie)
deci, (<-- nu-l folosesc des, deci se accepta)..(la dracu!! de doua ori in 30 de secunde)...conntinuam... asta e un intro prost...sau o uvertura nereusita...asta asa, sa fiu in ton cu cele mai recente preocupari (vezi istoria muzicii). nimic mai mult de zis. in schimb, despre alt subiect as vrea sa vorbim/besc.... poate sa-ti pice cu tronc cineva despre care citesti pe un "bloguletz" (ca sa citez un clasic in viata=)) )?
nu ma intelege gresit. nu am nici o pasiune pentru vre-un scriitor destoinic ce-si etaleaza talentele pe net. poate nu inca...:P in schimb mi-a captat atentia, si nu de putine ori, o fata. da, da! o fata! o fata pe care o cunosc...cu care nu stiu de ce nu am prea vorbit ...poate pentru ca nu am avut ocazia... in fine...nu aici vroiam sa ajung. important e ca fata asta...are ceva. ceva cu care te bine-dispune, chiar si atunci cand scrie bosumflat. toata aprecierea pentru ea. si poate..."cineva" (te stii tu cine) o s-o sfatuiasca sa scrie mai mult. si nu pe blog. poate o cartulie cu povesti haioase. sau ceva asa...despre nimicurile cotidiene. ar prinde bine la "public" :))
hehe...:) cam asta am avut de spus. si nu. nu sunt "pe invers" :D :))