o intrebare simpla la care de cele mai multe ori raspund cu: "...nimic...?". asa a fost si marti. si dupa luni intregi in care dupa "nimic"-ul meu urma un.."ah, ok", marti a urmat : "vrei sa mergi in vama?" you can imagine my reaction... eram mai mult decat placut surprinsa si entuziasmata. aproape ca nu credeam ca o sa mai prind vremuri in care sa fac lucruri nebunesti asa fara plan. in fine...am fost nitel sceptica pana in momentul in care am urcat in masina. a fost cel mai lung drum spre mare. 5 insi intr-un matiz. imagine that... imi simteam buca stanga impunsa cu 'nspe mii de ace. dar in fine, detaliile tehnice conteaza mai putin. important e ca am ras, am jucat jocu ala in care iei o sfoara (sau siretul de la baschetii mei) o invarti pe maini, faci un model, vine vecinu, o ia de punctele "x" si..tot "X" si face un alt model si dupa trei schimbari te poticnesti. sau poate ni s-a intamplat numai noua...(app stie cineva sa ma invete sa-l termin?:D), am spus bancuri, momente jenibile din viata (mea), small talk-uri despre te miri ce. it was refreshing.
momente memorabile:
- am depasit un convoi militar (care se intorcea de la parada de 1 decembrie) de 3 ori (acelasi convoi de 3 ori:)) ).
-am trecut dunarea de 3 ori (toata lumea o trece de 3 ori in drum spre mare, dar nu toata lumea are norocul de a-l avea pe zghib, si farmecul lui aparte, ca ghid turistic)
-am asteptat soarele care nu se indura sa rasara [ vedeam in paralel luna (plina, rotunda, usor creepy), in stanga si rasaritul (in nuante de roz-ciclam-mov-violet-portocaliu) in dreapta].
-am vazut cum se face un graffiti (cum se face, cum se strica, cum se face altul peste :)) )
-am asistat la lupta tastaturilor
-am ametit un caine (prin puterea mintii =)) )
-am baut un ceai in constanta
-am stat tot drumul de intoarcere cu fundul intr-o bomboana cu vodka
-am dormit cu nesimtire (dar incercam sa ma prefac ca sunt treaza)
-am...facut mai multe dar memoria imi joaca feste (again)
mi-am dat seama marti seara cat de batrana m-am simtit in ultima vreme. in consecinta am decis sa intru in programul de "5 steps to feeling alive". nu stiu care sunt aia si nu asta conteaza. important e ca eu am decis sa fie 5 si dupa ce o sa cred eu ca a functionat, o sa aleg din x lucruri pe care le-am facut in tot timpul asta, 5 mai de doamne-ajuta pe care sa le postez si aici, in scop pur caritabil (salvarea omenirii, of course).
pana atunci, ma duc sa ma rafuiesc c-o acadea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu